Sa nu ma parasesti de Kazuo Ishiguro

Editura Polirom, Iunie 2011, Limba: romana; traducere de Vali Florescu

Il asociez pe Kazuo Ishiguro in mod automat cu un prieten de-al meu care mi-a imprumutat “Ramasitele zilei” si mi-a dat cadou, in mod foarte inspirat “Sa nu ma parasesti” de ziua mea, in iulie. El fan de science-fiction si fantasy, eu o profana in ale domeniului, agatandu-ma cu incapatanare de dragul meu realism psihologic si totusi suntem amandoi entuziasmati de Kazuo Ishiguro. Am citit romanul asta in mijlocul unei veri binemeritate, care este intotdeauna mult mai euforica decat o vara nemeritata, asa cum fusesera cele cateva care au precedat-o pe ultima. Sa citesti Kazuo Ishiguro vara, cand totul incetineste de la sine, iar mintea mea (in ciuda a tot ce se spune despre vara) devine mai ascutita, iar simturile imi devin mai sensibile, pare la fel de potrivit ca a citi Proust. Proust insa este pentru mine asociat pentru vecie cu racoarea din casa si chiselele cu dulceata, in timp ce Kazuo Ishiguro inclina spre zilele acelea interminabile la malul marii. Cred ca este necesara lentoarea verii ca sa citesti Kazuo Ishiguro fiindca este atat de subtil si de elegant incat risti sa ratezi o fraza sau un subinteles si ar fi mare pacat. Acuratetea cu care contureaza trairi retinute, dar devastatoare pe dinauntru se compara cu cea a lui Harold Pinter, din punctul meu de vedere. Ceea ce difera la el (cel putin in “Ramasitele zilei” si in “Sa nu ma parasesti”) fata de Virginia Woolf sau Proust, este faptul ca cititorul vede totul de afara, si nu din interiorul mintii personajului. Exista in “Sa nu ma parasesti” vocea personajului principal, care povesteste totul, insa nici un moment nu ai impresia ca este pe deplin onesta sau ca se expune. Intre ea si cititor ramane mereu un fel de platosa de politete, desi ea este personajul care pierde tot tot timpul. (Fiindca totul e in Norfolk)

Am vazut si filmul la scurta vreme dupa ce am citit cartea si m-a impresionat distributia extrem de inspirata. Extraordinar mi s-a parut faptul ca in jocul ei Carey Mulligan, o actrita pe care o ador, a reusit sa aiba exact aceeasi detasare politicoasa si obiectivitate autopimusa ca vocea naratoarei din carte. De asemenea, vizual, totul a devenit mult mai precis si mai luxuriant pe ecran decat in mintea mea. Evident ca la prima vedere ar putea parea ca asta este doar din cauza mintii mele si pe deasupra e menirea filmului sa aduca totul la viata,  insa sunt sigura ca in totalitatea ei cartea este mult mai austera vizual decat filmul. In primul rand, nu mi-as fi imaginat niciodata personajele din carte exhiband atata siguranta de sine si bun-gust in alegerile lor vestimentare ca cele din film. Costumiera si-a facut extrem de bine treaba, poate chiar prea bine. Nu m-a deranjat deloc insa estetica filmului, dimpotriva, fiindca prefer in mod sigur sa ma uit la un film cu imagini frumoase decat la unul foarte intelectual. Pe de alta parte, ecranizarea a adus cateva deservicii firului narativ, insa nu voi insista asupra lor fiindca nu mi se par importante si nu despre filme vorbesc fiindca nu ma pricep.

Inapoi la carte deci. Intre noi fie vorba, singurul lucru care imi da senzatia ca ma pricep la carti mai mult decat la filme este faptul ca imi place mai mult sa citesc. Mda, asa deci. Cartea, asa sobra cum e ea, pastreaza in centrul ei o adiere de suspans, a carui rezolvare nu este extraordinar de disimulata, un cuvant este suficient ca totul sa devina evident. Nu vreau insa sa fiu eu cea care incepe sa vorbeasca despre o carte de la coada la cap cu placerea sadica de a-i spulbera misterul, asa ca voi ignora tentatia de a ma lansa intr-o lunga expunere asupra chestiunilor etice pe care le aduce romanul in prim-plan, fiindca asta ar trada totul. Ceea ce mi se pare chiar mai fascinant decat etica, este tocmai felul in care este creata enigma romanului: transparenta ei este tocmai ceea ce te face sa te intrebi daca oare chiar…sau poate nu? Sau poate ai inteles prost? Pentru ca in final, fara lovituri de teatru si artificii ridicole, sa iti dai seama ca nu, nu ai inteles prost. Si in plus…

Si in plus, romanul nu e centrat pe asta, misterul despre care tot vorbesc reprezinta a zecea parte din esenta cartii si nu inteleg de ce m-a impresionat asa. Personajele, din nou, sunt niste creaturi superbe pline de contraste neasteptate care le dau o complexitate remarcabila si o asemanare tulburatoare cu persoane din viata reala pe care la un moment dat cititorul le-a intalnit si/sau le-a parasit. Triunghiul amoros in jurul caruia se desfasoara actiunea este perfect acordat, de-a dreptul armonios : intre o tanara narcisista si nesigura si prietena ei calma, concentrata si eficienta (intuim ca este mai putin frumoasa), un baiat dezorientat si las. Perfect. Cred ca asta se cheama realism. Partea ironica este ca nu e.      Pfff. Uneori ma gandesc ca ma insel cand spun ca oricine poate vorbi despre carti cand revad ce incurcaturi lasa in urma frazele mele opintite. Iata, exact asa NU scrie Kazuo Ishiguro: la el totul este limpede, curgator si profund. Uneori aveam impresia ca ascult romanul, asa de coerent si de curat este totul. Nici o infloritura, nici un fald, nici o digresiune. Si pe de alta parte, nici fraze in mod intentionat despuiate ca ale lui Haruki Murakami.

Dupa aceste observatii extrem de clare si in mod sigur edificatoare, cred ca este momentul sa inchei si sa multumesc astrelor ca nu m-am apucat sa fac din critica literara o meserie, fiindca si-ar fi batut joc de mine si pisica. Nu insa inainte de a face o observatie enervata editorilor care redacteaza a patra coperta la intamplare cu un CATRALION de greseli si care pe deasupra se amuza sa dezvaluie tocmai misterul pe care eu tot l-am protejat pe parcursul celor 1000 de cuvinte aici prezente. Bad, bad Polirom!

In mintea mea

In film

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s